luni, 11 ianuarie 2016

Povestea acestui blog...

     Povestea acestui blog nu este deloc complicata. Probabil persoanele care nu ma cunosc foarte bine se vor mira si vor crede ca am luat-o razna. Dar nu este adevarat. Intr-una din duminicile cand am mers cu fetita mea la biserica pentru a o impartasi, mi-a venit aceasta idee, de a scrie despre schimbarea din viata noastra odata cu descoperirea cu adevarat a lui Dumnezeu. Si nu, n-am nimic nici cu evreii, nici cu musulmanii, doar ca pentru mine El este unul singur. Pentru toti.
     Eu trebuie sa-i multumesc mamei mele care m-a dus la biserica de cand eram foarte mica. Si am amintiri de pe atunci, cand trebuia sa ma pacaleasca mama si parintele de la biserica de vis-a-vis de actualul Soho, din Focsani, ca sa primesc Sfanta Impartasanie. Tot ei trebuie sa-i fiu recunoascatoare si pentru ca m-a dus prin clasa a VI-a prima data la Sfanta Parascheva. Nu prea intelegeam eu prea multe pe atunci, dar am simtit mereu ca ma protejeaza. Si-am mers de multe ori dupa. Chiar inainte de BAC.  Doar printr-o minune am luat bacalaureatul, eu absolvind un liceu mate-info. Uram matematica! Si nu intelegeam de ce atatea functii, matrice, algoritmi, la ce-mi vor folosi mie ulterior? Nu mi-au folosit la nimic. Iar mai apoi am fost la Mitropolia din Iasi de fiecare data cand nu gaseam un raspuns, cand voiam sa ma regasesc, sa gasesc putere sa merg mai departe dar si sa multumesc pentru tot ceea ce am. Si drumul Bucuresti-Iasi este destul de lung. Si ma urcam in tren noaptea la 11 si ajungeam dimineata cand nu era nimeni si puteam sa stau cat voiam. Si apoi, inapoi! :) Dar era o experienta minunata pentru mine. Si-am dus-o in 2015 si pe Anastasia. Doar ca de data asta, cu masina.
      Ii sunt mai mult decat recunoscatore barbatului de langa mine care a mers cu mine de fiecare data cand l-am rugat. Desi sunt convinsa ca el crede ca sunt putin exagerata. Dar in primul rand iti multumesc, Tie, Doamne, pentru tot ceea ce mi-ai daruit pana in acest moment. Stiu ca in Biblie, scrie ca ar trebui credinta sa ramana in ascuns. Dar consider ca traim niste vremuri cand este necesar sa facem ceva. Pozitiv. Sa propovaduim iubirea. Sa fim mai buni. Sa nu ne fie frica sa visam. Sa simtim in fiecare moment ca Dumnezeu este cu noi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu