Îmi amintesc că mergeam odată spre un meci, Pandurii Târgu-Jiu - Steaua, şi un coleg mă întreba care e sensul vieţii pentru mine. I-am răspuns să fiu fericită. Pe atunci nu aveam copil, iar lucrurile în viaţa sentimentală erau instabile. Dar ştiam ce vreau. Ştiam că nu-mi doresc să acumulez avere pe acest pământ. Ştiam că fericirea se traduce prin momente de bucurie. În fiecare zi. Că o carieră de succes nu-ţi aduce neapărat pacea sufletească. Că e mai important să fii un om simplu dar să iubeşti şi să fii iubit. Că braţele copilului tău în jurul gâtului sunt cea mai importantă bijuterie pe care o poţi purta.
Pe mine niciodată nu m-a interesat ce crede lumea despre mine. Totuşi, de fiecare dată am încercat să fac bine oamenilor din jurul meu. Mă amuză când cineva mă acuză că am încercat să păcălesc. Din principiu nu o fac. Şi să ştiţi, totul se întoarce în viaţa asta. Atât binele făcut, cât şi răul. Poate nu sub aceeaşi formă, dar cu siguranţă nimic nu rămâne nerăsplătit. Pentru mine fericirea e să mă trezesc dimineaţa, să mă uit în oglindă şi să-mi ştiu nu doar faţa curată după ce mă spăl, ci şi sufletul. Să ştiţi că dacă nu ne abatem de la drumul nostru, Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi.
Forţa binelui există. Chiar dacă trăim într-o lume în care să răzbeşti e la modă să bârfeşti, să păcăleşti sau să calci pe cadavre. Nu o face! Orice ar implica asta. De ce? Pentru că nu vei avea în final linişte. Garantat.
Mulţi dintre noi economisim luni întregi ca să mergem în vacanţe pentru că acolo ne descătuşăm. Visăm la insule exotice sau peisaje nemaipomenite. Dar eu vă spun că nimic nu se compară cu "acasă", dacă acolo ai grijă zi de zi să fie bucurie, dar şi linişte, şi armonie. Nu se compară cu oraşul unde locuieşti, dacă eşti înconjurat de oameni de calitate şi prieteni adevăraţi. Vă doresc să fiţi fericiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu