Viața pe stadion

 

    Astăzi o să scriu despre marea mea pasiune, fotbalul. A început din copilărie, când fără să-mi doresc neapărat, nu aveam încotro și mă uitam cu tata la meciuri. Cât timp era el acasă, televizorul nostru era mereu pe diverse întreceri sportive. M-a dus și pe mine. De mică. Nu, nu la fotbal, aici m-am rezumat doar la a bate mingea cu băieții în spatele blocului. Ci la gimnastică, volei, handbal, atletism. Am regretat mereu că nu m-am ținut de gimnastică. Chiar dacă eram foarte înaltă de mică. La ultimul sport de care vă spun, eram și sunt dezastru. Alerg 10 minute și simt că-mi dau duhul. Sincer, nici nu-mi place.

    Primul meci pe stadion a fost în 2006, la o partidă de Cupa UEFA, Steaua-Heerenveen, 0-1, pe fostul stadion ”Lia Manoliu”, actuala Național Arena. Am făcut primul articol din viața mea despre atmosfera de la meci, pentru facultate, că eram primul an. A fost apreciat spre surprinderea mea. În același an, am început practica la Prosport, unde m-am și angajat și am răspuns direct de echipa Steaua. Bine, am furat meserie de la colegii mei de atunci. După s-au stâns atâtea meciuri că n-aș putea să le mai contorizez. Câteodată, uit și scorurile. Nu-mi încarc memoria atâta timp cât există prietenul meu de nădejde, Google. Dar ceea ce rețin este că mă simt ca peștele în apă acolo. Chiar dacă uneori mai driblam frigul și urmăream partidele din sala de conferință. Acum mi-e atât de dor să stau pe teren. 

    M-am simțit întotdeauna binecuvântată că am o meserie atât de frumoasă. Și i-am mulțumit lui Dumnezeu. Am întâlnit oameni minunați, am vizitat multe țări și cel mai important am făcut ceea ce-mi place. Da, ador să privesc antrenamente, meciuri, să fac reportaje, interviuri. Am făcut-o mereu din pasiune. Faptul că am primit și bani pentru a fost un bonus pentru mine. Mi-ar fi plăcut să fiu agent de jucători. Dar nu sunt convinsă pentru că aici, ca să reușești, trebuie să mai încalci din cele 10 porunci. Iar eu nu concep asta. Dacă ar fi să pot face asta la modul transparent, corect și să întâlnesc oameni serioși, da. E un vis neîmplinit. 

    Revenind la stadion. Mâine voi fi la derby. Nu mai pot lipsi. Voi nu știți, dar am fost și gravidă în 8 luni, și cu copilul de 4 luni la acest meci. E spectaculos. E rivalitate și la noi în familie. :) Eu de obicei câștig. Să vedem și de data asta.