luni, 16 mai 2016

Alăptarea e un drept, nu o decizie personală


      Am un an de când am spus că voi scrie o carte despre alăptare. Probabil sunt leneșă, pentru că timp aș minți să spun că nu aș avea. De ce să scriu? Pentru că fiind o idealistă, cred că putem schimba ceva în mentalitatea oamenilor. N-aș vrea să mai văd copii cu suzetă în gură. Și nici cei umflați cu pompa de la lapte praf. Să vă vând un secret, nu cred că există bebeluș căruia să-i oferi biberonul mult dorit și să aibă probleme cu greutatea. Dar acel copil pierde pe termen lung. El se hrănește artificial. Nu știu câte mămici citesc lista de ingrediente. Dar asta este altă mâncare de pește.
     Prin alăptare nu doar că până la 6 luni îi satisfaci toate nevoile nutriționale ale bebelușului, el nu mai are nevoie de apă, ceai, alte alimente, ci îi oferi dragoste, încredere în cei din jur, liniște, fericire.
Alăptatul este cel mai bun analgezic pentru durerile de dinți. Personal, noi nu am avut probleme și deja aproape definitivăm dentiția. Copilul doarme noaptea...și, în cel mai rău caz, dacă se trezește și dormi cu el, nu e nevoie să o faci și tu. Pentru că el învață repede să se hrănească singur și să adoarmă la loc. În niciun caz nu trebuie să te trezești, să prepari laptele, să îl dai, să sterilizezi după. Pentru părinți este minunat pentru că poți pleca oriunde cu cel mic fară să ai grija biberoanelor, sticlei cu apă, etc. Dacă îl mai și porți, te poți urca pe munte, vizita la pas orașe, iar el nu va face decât să acumuleze cunoștințe. Pentru că cei mici învață absolut totul din mediul înconjurător.
     Am mai scris despre asta într-un post anterior. Nu există decât extrem de puține femei care chiar nu pot alăpta din motive medicale. În rest, sunt prostii. Nu există n-am lapte, nu e consistent, bebelușul e leneș, e incomod, îmi urâțesc sânii. Lactația, ca absolut orice în viața asta, se întreține. Câteodată, e tare greu. Sunt multe probleme pe care tu ca proaspătă mămică nu le știi. De exemplul, cum să-l atașezi corect, dacă îți face răni, sigur asta e problema. Poate are fren și tu nu îți dai seama când e atât de mic. La 3 luni copii trec prin cel mai important puseu de creștere din primul an. Asta nu înseamnă că tu nu mai ai lapte. Ai, iar corpul se va adapta și-l vei hrăni în continuare chiar dacă îți dă senzația că nu se satură. Nu există motiv real să nu faci absolut totul să-ți alăptezi copilul. Startul unui om în viață este extrem de important.
       Alăptarea este sănătate curată pentru copil dar și pentru mamă. Te refaci mai repede după naștere, riscul de noduli mamari este foarte scăzut.  Ce beneficii are pentru copil explică medicul pediatru, Raluca Pârlog pentru Qbebe:
     "Laptele matern contine aproximativ 90% apa si toate elementele nutritionale de care bebelusul are nevoie. Este bogat in proteine, vitamine, lipide, saruri minerale si zahar. In plus, laptele matern contine factorii antiinfectiosi de care bebelusul are mare nevoie impotriva numerosilor germeni responsabili de otite si de raceli, de exemplu. In laptele matern se afla numerosi anticorpi antivirali si anticorpi specifici (mai ales contra streptococului). De asemenea, laptele matern prelungeste perioada de imunitate naturalaimpotriva diverselor boli si prin favorizarea dezvoltarii bacteriilor benefice intestinale(lactobacillus bifidus), lupta contra bacteriilor ce provoaca gastro-enteritele..."
      La final vă spun cel mai important lucru pentru care merită să alăptezi - conectarea pe care o ai cu cel mic. Eu aș vrea ca timpul să stea pe loc, pentru că, după mintea mea, mi-aș alăpta copilul toată viața. Oriunde. Este un sentiment minunat.
 

luni, 2 mai 2016

Învierea la Valea Plopului

         Așa cum v-am spus, am căutat un loc unde să poată simți fetița mea această sărbătoare cu adevărat. Am găsit un loc minunat. Ca în povești sau în copilărie. Mi-am adus aminte de perioada când eram mică și mergeam la Cașin, o comună extrem de frumoasă lângă Onești. Cerul înstelat ne-a bucurat privirea și lumina Învierii sufletele. La 113 kilometri de București, într-o zonă de munte, o bisericuță mică e plină de oameni care așteaptă Învierea. Părintele iese din altar cu lumina și merge în curte, unde oamenii așteptau civilizat după gard. Nimeni nu se inghesuie. Se cântă în cor ”Hristos a Înviat” și după ceva vreme merge părintele împreună cu oamenii cu lumânările aprinse pe o uliță care duce la o biserică mult mai mare unde se va continua slujba. Nu pot să exprim în cuvinte sentimentul. Fetița mea a văzut așa cum visam totul de aproape.
      Ceea ce face părintele Tănase acolo este extraordinar deși nu am apucat să văd prea multe. Dacă nu știți de la televizor vă voi povesti eu. Mulțumesc Ștefan Niculae pentru că mi-ai reamintit de acest loc unde trebuia să merg în urmă cu ceva ani să fac un reportaj cu George Ogăraru, cel care a susținut acest colț de rai.
      Am ajuns sâmbătă, la ora 23:00, la centrul din Valea Screzii. Era noapte, dar locul de joacă și căsuțele erau destul de luminate. E un mic orășel într-o comună uitată de lume. Unde dragostea acestui părinte pentru semeni i-a adus o familie lărgită constituită din peste 400 de copii. De toate vârstele. Nu i-am văzut. Dar sper că vizita noastră le-a adus bucurie. Cu toții avem dreptul la o viață frumoasă. Sunt sigură că pentru ei contează lucruri ce pe noi demult nu ne mai fac fericiți. Când ai prea multe, în general, nimic nu te mai împlinește și foarte greu apreciezi ceva. Ei nu au. Și au nevoie nu doar de lucruri materiale, ci de dragoste, de alinare, de o mângâiere sau un sărut pe creștet. Sunt curioasă cum reușește părintele să-i aline. Pentru că partea materială cu chiu cu vai, reușește să o managerieze. Fiecare poate contribui la bunăstarea acestor copii. http://www.asociatiaprovita.org/
      Acesta este site-ul lor. Vă propun să ne unim forțele. Imediat mi-a venit în minte că sunt probabil mulți în țară care sunt în asemenea situații. Vă rog frumos să-mi scrieți și să le facem auzite poveștile. Împreună suntem mai puternici și trebuie să credem în forța binelui. Dumnezeu ne apără și nu ne va lasă să murim de foame. Cu toții cred că găsim ceva să donăm, să oferim zâmbete pe fețele celorlalți. În fața lui Dumnezeu nu există bogat și sărac. Azi mi-am dat seama încă odată de fragilitatea vieții. Nu știm nici când venim și nici când plecăm din această lume. Dar avem prezentul. Avem ocazia să fim buni și să-i iubim pe toți oamenii.  Și să încercăm să nu-i judecăm.