Așa cum v-am spus, am căutat un loc unde să poată simți fetița mea această sărbătoare cu adevărat. Am găsit un loc minunat. Ca în povești sau în copilărie. Mi-am adus aminte de perioada când eram mică și mergeam la Cașin, o comună extrem de frumoasă lângă Onești. Cerul înstelat ne-a bucurat privirea și lumina Învierii sufletele. La 113 kilometri de București, într-o zonă de munte, o bisericuță mică e plină de oameni care așteaptă Învierea. Părintele iese din altar cu lumina și merge în curte, unde oamenii așteptau civilizat după gard. Nimeni nu se inghesuie. Se cântă în cor ”Hristos a Înviat” și după ceva vreme merge părintele împreună cu oamenii cu lumânările aprinse pe o uliță care duce la o biserică mult mai mare unde se va continua slujba. Nu pot să exprim în cuvinte sentimentul. Fetița mea a văzut așa cum visam totul de aproape.
Ceea ce face părintele Tănase acolo este extraordinar deși nu am apucat să văd prea multe. Dacă nu știți de la televizor vă voi povesti eu. Mulțumesc Ștefan Niculae pentru că mi-ai reamintit de acest loc unde trebuia să merg în urmă cu ceva ani să fac un reportaj cu George Ogăraru, cel care a susținut acest colț de rai.
Am ajuns sâmbătă, la ora 23:00, la centrul din Valea Screzii. Era noapte, dar locul de joacă și căsuțele erau destul de luminate. E un mic orășel într-o comună uitată de lume. Unde dragostea acestui părinte pentru semeni i-a adus o familie lărgită constituită din peste 400 de copii. De toate vârstele. Nu i-am văzut. Dar sper că vizita noastră le-a adus bucurie. Cu toții avem dreptul la o viață frumoasă. Sunt sigură că pentru ei contează lucruri ce pe noi demult nu ne mai fac fericiți. Când ai prea multe, în general, nimic nu te mai împlinește și foarte greu apreciezi ceva. Ei nu au. Și au nevoie nu doar de lucruri materiale, ci de dragoste, de alinare, de o mângâiere sau un sărut pe creștet. Sunt curioasă cum reușește părintele să-i aline. Pentru că partea materială cu chiu cu vai, reușește să o managerieze. Fiecare poate contribui la bunăstarea acestor copii. http://www.asociatiaprovita.org/
Acesta este site-ul lor. Vă propun să ne unim forțele. Imediat mi-a venit în minte că sunt probabil mulți în țară care sunt în asemenea situații. Vă rog frumos să-mi scrieți și să le facem auzite poveștile. Împreună suntem mai puternici și trebuie să credem în forța binelui. Dumnezeu ne apără și nu ne va lasă să murim de foame. Cu toții cred că găsim ceva să donăm, să oferim zâmbete pe fețele celorlalți. În fața lui Dumnezeu nu există bogat și sărac. Azi mi-am dat seama încă odată de fragilitatea vieții. Nu știm nici când venim și nici când plecăm din această lume. Dar avem prezentul. Avem ocazia să fim buni și să-i iubim pe toți oamenii. Și să încercăm să nu-i judecăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu