Pe la 16 ani, simțeam că toată lumea e a mea. Că pot face orice. Că trebuie doar să îmi doresc asta. Îmi plăcea să fiu înconjurată de lume, de prieteni adevărați. Deși uneori ei nu erau așa. Nu-mi păsa. Eu ceea ce ofer e necondiționat. Mi se părea vârsta de 30 una foarte îndepărtată. Mă uitam la femei de 30 de ani și nu le vedeam nici tinere, nici bătrâne. Doamne li se spunea în societate. Mie nu-mi place apelativul asta. Deloc. Doamna Diana sau doamna Flintoacă îmi zgârâie auzul.
Nu aș putea să vă spun ce s-a schimbat. Pentru că în continuare știu că trebuie doar să-mi doresc cu adevărat și totul e posibil. Știu că nu există granițe și limite decât atunci când noi ni le impunem. Știu că nu există nu pot, există nu am chef sau pur și simplu nu ești dispus să consumi energie pentru ca să lupți pentru ceea ce-ți dorești.
Gata. Știu ce s-a schimbat. Nu mai am chef de vacanțe. Pur și simplu, vreau să construiesc ceva. Pentru mine și pentru cei din jur. Mi-au trebuit mai bine de doi ani să mă hotărăsc ce vreau să fac. Am ezitat. Nu am avut încredere în mine. Acum am. Și o să mă odihnesc după ce o să realizez ce îmi doresc. Am mai multă răbdăre. Așa simt. Nu știu dacă e temporar. Și sper să nu fie. Mi-am propus să nu mai ridic tonul vocii. Să fiu blândă. Deși o să-mi fie greu. Pentru că mă aprind repede și ard ca un foc de paie. Și în ultimul rând - o să încerc să prețuiesc mai mult oamenii de lângă mine. Chiar și pe tine, care îți faci timp și în zilele în care eu nu am laptopul cu mine și accesezi acest blog. Pentru mine asta înseamnă mult. Chiar dacă nu câștig bani din asta, mă face fericită să știu că sunt oameni care vor să citească ce scriu. Vă mulțumesc dragii mei. Și ca să vă fie mai ușor, puteți să apăsați pe urmăriți, din dreapta paginii când deschizi blogul. Și când postez ceva o să apară automat.
Ziua de ieri nu a fost una WOW. Nu așa cum mi-o petreceam la 18 ani. Remember, Ramona? A fost una liniștită, alături de oameni dragi. Anastasia a dormit pentru prima dată în aer liber, pe o pătură, la Mogoșoaia. Iar seara am petrecut-o frumos, lângă persoane de calitate. Tocmai ne-am întors dintr-o excursie deosebit de frumoasă în Republica Moldova, țară pe care pur și simplu o iubesc. Trebuie să ai prieteni acolo, să stai câteva zile și o să înțelegi despre ce vorbesc. O să povestesc diseară sau cel târziu mâine despre ce am mai descoperit acolo. O să te conving că merită să mergi acolo.
La final, să nu uit! Mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu care mi-a permis să împlinesc această frumoasă vârstă. Și apoi celor care mă suportă zi de zi. Și nu în ultimul rând cei care și-au făcut timp pentru o urare. A fost minunat să văd cât de mulți oameni s-au gândit la mine. Astea sunt cadourile pe care mi le doresc în fiecare an de ziua mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu