miercuri, 12 octombrie 2016

Rețeta fericirii


       Nu vă închipuiți că am găsit-o eu. Mi-a căzut în mână, la propriu, o pagină dintr-un ziar pe care-l primesc uneori de la biserică. Ce-i drept, nu prea l-am citit. Era uitat într-o cutie cu ”jucării”. Ele însemnând tot felul de acreditări, hârtii, ceasuri, etc. Când am văzut ce scrie, mi-am adus aminte de blog și de voi, puțini dar buni, care citiți. Și nu doar atât. Mi-am revăzut viața și mi-am dat seama că mă regăsesc în fiecare cuvânt. Și că nu există ceva mai adevărat.

     ”De câte ori vrea omul să-și îndeplinească poftele, sau să afle odihnă în vacanțe prelungite, sau să obțină satisfacții de tot felul de la cei din jurul său, de atâtea ori va ajunge să fie dezgustat, plictisit, neîmplinit. De câte ori, însă, cineva se dăruiește celorlalți, făcând risipă de efort, de daruri și de timp prețios, tot de atâtea ori se va naște în el o bucurie care îl va odihni”.

      Mi-a plăcut enorm. Și mă gândesc acum la toți acei voluntari pe care i-am întâlnit în viață. Care se dedică trup și suflet unor cauze nobile. Care apleacă urechea atunci când cineva e în suferință. De ce cred cu tărie că e adevărată această frază? Pentru că am tot mers în vacanțe și m-am întors mai obosită decât atunci când am plecat. Pentru că am realizat că ceea ce mă împlinește cu adevărat este să-mi urmez visele. Să nu mă opresc până când ele nu devin realitate. Iar apoi să mă dedic celorlalți. Deocamdată, celor dragi.