duminică, 2 aprilie 2017

O șansă pentru noi

 
         
     Mai sunt doar 2 săptămâni până la Paște și parcă Dumnezeu vrea să-mi încerce credința. Eu, care sunt un om destul de pozitiv astăzi mă simt tristă. Puțin dezamăgită. Nu știu dacă de mine sau de cei din jur. Probabil de ambele. Văd prea multă singurătate chiar și acolo unde oamenii ar trebui să fie uniți, văd că oamenii nu se mai încred unii în ceilalți și atunci când nu este 1 aprilie, văd destul de multe lucruri negative pe care evident că eu le-am atras în viața mea. Văd și simt poluarea, prietenii doar din interes, credem că mai avem o altă viață în care să ne permitem să trăim frumos. Și îmbătrânim și ne dăm seama ce am pierdut în lupta zilnică pentru a avea bani de care copii noștri nu se vor bucura pentru că nu am avut timp să fim lângă ei să-i învățăm adevăratele valori în viață.
    Cu toate astea, mesajul pe care vreau să-l transmit e următorul. Iubiți, oameni buni! Uitați de lucrurile care vă deranjează, fiți amabili, buni, îngăduitori și pe termen lung o să vi se schimbe întreaga existență. Încercați să trăiți viața clipă de clipă și nu doar când aveți timp.
    Dumnezeu este iubire, natura este făcută din iubire, totul este iubire. Tot ce nu facem pentru a întreține o stare de pace și de armonie cu noi și cu ceilalți ne face rău. Poate nu pe moment, ci pe termen lung.
    Mai sunt două săptămâni până la Paște...

    Ce cred că putem face în aceste săptămâni?
    1. Să căutăm cine are cu adevărat nevoie de ajutor și să-l acordăm. Am avut o campanie pentru O șansă pentru Anastasia(căutați pe facebook), mai are nevoie de puțini bani pentru a ajunge la tratament în Thailanda. Este o fetiță de 3,5 ani care nu poate să meargă.
    2. Să ne îmbunătățim existența punând accent și pe lucrurile spirituale nu doar pe cele materiale.
    3. Să iubim pe ceilalți din totul sufletul nostru și să încercăm să nu mai judecăm pe nimeni, fără cele două și dacă ținem post, îl ținem degeaba.

     Dacă reușim toate astea cu siguranță vom avea un Paște fericit și ne vom simți mai bine tot anul

duminică, 5 februarie 2017

Despre proteste

   
      Voiam să scriu de pe 2 februarie. Dar mi-am permis să mă deconectez puțin și să trag aer în piept, să mă relaxez și să uit de calculator și de telefon. Dar nu vreau să pierd această idee pe care părintele a rostit-o la predica de la slujba de ”Întâmpinarea Domnului”.
       Nu pot să reproduc cu exactitate cuvintele lui dar ideea era simplă. Că am ajuns în situația asta pentru că ne pierdem credința. De ce? Pentru că dacă am respecta cele 10 porunci nu am avea nevoie de grațiere.
   
    1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de mine.
    2. Să nu-ți faci chip cioplit și nici altă asemănare și să nu te închini lor.
    3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeul tău în deșert.
    4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
    5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie bine și să trăiești mulți ani pe pământ.
    6. Să nu ucizi.
    7. Să nu fii desfrânat.
    8. Să nu furi.
    9. Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
  10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

     Și a mai rostit o idee importantă. Că și cel care a greșit merită a doua șansă. Eu dacă ar fura cineva de la mine o pâine pentru că nu are ce mânca m-aș duce și i-aș mai cumpăra una.

     Eu îi respect pe cei care au ieșit în stradă și luptă pentru o idee. Aceste proteste i-au unit pe oameni și i-au făcut să se simtă mai puternici. Vocea lor a fost ascultată. Doar că problema în România după părerea mea nu este grațierea. Ar trebui să ieșim în stradă până o să avem și noi autostrăzi și nu o să ne mai fie frică să plecăm iarna de acasă pentru că am putea să ne înzăpezim chiar dacă suntem pe drumuri europene. Că avem o țară superbă de care ne batem joc de atâția ani cu toții. Că se taie prea mult din păduri și copii noștri o să trebuiască să părăsească granița pentru a afla ce înseamnă un aer curat. Că avem salarii mici care nu ne ajung de la o lună la alta. Că se angajează pe pile. Că mori cu zile în spitale și Doamne ferește să ai nevoie să ajungi acolo. Și lista poate continua. Toate astea nu au scos oamenii în stradă deși toată lumea se plânge. În autobuz, pe stradă, la restaurant, toată lumea vorbește de războiul dintre oamenii politici reprezentativi ai țării. Mie, recunosc, nu-mi pasă de acest război și mă lasă rece cine-l câștigă. Așa că sunt zen.
      Imaginea noastră în afară din cauza drumurilor este foarte proastă. Credeți că vreun străin cu bani ar aștepta 3 ore bară la bară ca să meargă pe Valea Prahovei? Nu mai știu cum este Transfăgărașanul, dar ultima oară când am mers de la Vidraru la Bâlea erau numai gropi. Deși este cel mai spectaculos drum pe care eu l-am văzut vreodată. Și spun cu mâna pe suflet că-mi place mai mult decât în Austria.
     Apoi, v-ați gândit vreodată cât de poluat este mediul în care trăim? Știți că am avea nevoie de mai multe coșuri de reciclare și eu merg cam 15 minute pe jos până la primul centru cu tot cu copil în brațe?  Aveți idee că orice sticlă PET dispare în 1000 de ani? Atât durează până se dezintegrează complet. Și că ele ajung fie în gropile de gunoi care oricum poluează excesiv mediul înconjurător, ori în apele curgătoare, ori în mări sau oceane?
      Ne este rușine să mergem cu RATB-ul sau metroul la serviciu. Pentru că trebuie să avem grijă de imaginea noastră. Chiar dacă poluăm mediul și aglomerăm un oraș cu un trafic prost.
     Aș vrea să văd mai mult respect pentru ceilalți și pentru natură. Aș vrea să văd că se poate trăi frumos în țara asta. Și eu trăiesc frumos. Pentru că văd partea plină a paharului.
   

sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Revin...pentru că sunt pozitivă

 


    Ceva s-a schimbat cu mine anul acesta. Așa că vreau să împărtășesc cu voi. Mă simt pozitivă chiar și atunci când ceva nu merge bine. Cred că orice lucru poate avea happy-end. Și mai știu ceva. Astăzi am cunoscut trei persoane speciale, bune și vreau să le mulțumesc că au apărut în viața mea. Dacă ai astfel de oameni în jur, totul devine mai frumos.
    N-a fost chiar cea mai bună săptămână pentru mine. Din contră. Dar cu toate astea simt eu că ceva bun urmează să se întâmple. Sunt plină de energie. Visez. Trăiesc frumos. Sunt sănătoasă. E pace. Nu muncesc pentru bani. Fac totul din pasiune. V-ați gândit pentru câte lucruri ar trebui să-i mulțumim lui Dumnezeu în fiecare zi? Mi-a trebuit mult timp să realizez toate astea pentru că de fiecare dată când ceva nu-mi mergea îmi puneam singură bețe-n roate și timpul se oprea în loc pentru mine până-mi reveneam. Acum știu că totul are o rezolvare. Atâta timp cât tu știi că faci lucrurile corect nu are rost să-ți chinui sufletul și mintea. Și când îți canalizezi atenția pe lucrurile cu adevărat importante o să atragi doar experiențe plăcute în viața ta.

marți, 10 ianuarie 2017

Aproape un an de Nihil sine Deo



 
      În primul rând îmi cer scuze. Pentru că nu am mai postat de foarte mult timp. M-am lăsat purtată de tot felul de lucruri. Unele mai importante, altele nu prea. Nimic nu e mai important decât Dumnezeu. Absolut nimic. De asta eu sunt foarte convinsă.
    Vreau să vă spun că sunt fericită. Nu extazul ăla pe care majoritatea îl numesc așa. Eu sunt mulțumită cu ceea ce am. Mi-am făcut o listă de dorințe pentru 2017. Voi v-ați făcut? Ultima oară când am întocmit o astfel de listă am bifat totul. Recunosc, mi-e dor de copilărie. Asta pentru că am avut parte de foarte, foarte multă dragoste și atenție. Sper să reușesc să-i ofer și eu această lecție fetiței mele.
     Da, despre dragoste vă vorbesc și azi. Iubirea schimbă tot. Și nu mă refer la cea dintre bărbat și femeie. Ci la a-i iubi pe toți oamenii. A fi alături de cei care merită să rămână în viața ta. A nu aștepta foloase materiale atunci când faci ceva din suflet. A fi convins că atunci când ai o atitudine pozitivă ești deja îndreptat spre succes. Dar știți ce înseamnă succes? Succes nu înseamnă să ai mulți bani, ci să ai suficienți încât să poți trăi frumos și să reușești să ai și timp pentru tine. Și cel mai important să-i poți ajuta pe cei care chiar au nevoie.